Coincidențe…

Orice se intampla in viata este spre binele nostru… asa ca inceteaza sa-ti mai faci griji pentru viitor si uita trecutul!

Dupa evenimentele dela 11 septembrie, o firma a invitat membrii ramasi ai altor firme care fusesera afectate de atentate sa imparta spatiul de birouri ramas disponibil.
La una din intalnirile de dimineata, seful serviciului de securitate a spus povestile acelor oameni ramasi in viata… si motivele lor au fost toate lucruri “MICI”:
Asa cum probabil ati mai auzit, directorul firmei a supravietuit in ziua aceea fiindca fiul lui incepuse gradinita.
Un altul a ramas in viata fiindca iesise sa cumpere gogosi.
O femeie a intarziat la serviciu fiindca nu sunase ceasul desteptator.
Un altul a pierdut autobuzul.
Un altul si-a murdarit hainele cu mancare la micul dejun si a trebuit sa se schimbe.
Altuia nu i-a pornit masina. Unul s-a intors sa raspunda la telefon.
Copilul altuia nu a fost gata la timp pentru a fi dus la scoala.
Altul nu a gasit un taxi.
Exemplul care i-a uimit pe toti a fost al unui om care se incaltase cu o pereche de pantofi noi in dimineata aceea.
Pe drum spre serviciu l-au ros pantofii si s-a oprit la farmacie sa cumpere leucoplast.
De aceea este in viata astazi.

***
Acum, cand ma intepenesc in trafic, pierd un lift, ma intorc din drum sa raspund la telefon… adica toate acele lucruri marunte care ma enerveaza, ma gandesc ca probabil acela este locul in care Dumnezeu vrea ca eu sa ma aflu in acel moment…

Data viitoare cand dimineata ta pare ca incepe prost, cand copiii se imbraca prea incet, nu gasesti cheile masinii, prinzi toate semafoarele pe rosu, nu te simti suparat sau frustrat!
Dumnezeu este la datorie, datoria de a veghea asupra ta.

Poti sa trimiti mai departe… daca vrei.

Happy surfing!…

 

 

Unde a gresit “omul alb”?

 

Seful Indian “Doi Vulturi” a fost intrebat de un birocrat alb din guvernul US :
“Ai observat omul alb de mai bine de 90 de ani. Ai vazut razboaiele sale, avansurile tehnologice pe care le-a facut. Ai vazut progresul sau si daunele facute de el”.
Seful a aprobat din cap cele auzite. Birocratul a continuat:
”Avand in vedere toate aceste evenimente, ce parere ai, unde crezi ca a gresit omul alb?”.

Seful s-a uitat fix la birocrat si a raspuns:
“Cand albul a gasit pamantul asta, noi indienii il stapaneam, n-avem taxe, n-aveam datorii, aveam bizoni din belsug, castori berechet, apa curata. Femeile faceau toata munca, Vraciul era gratuit. Barbatul indian isi petrecea ziua vanand si pescuind; facea sex toata noaptea”.

Apoi seful s-a lasat putin pe spate zambind:
“Numai omul alb e suficient de prost sa gandeasca ca poate imbunatati un astfel de sistem”.

 

Mentenanţa limbii române…

Îmi plac cuvintele străine naturalizate.
Mai dezmorţesc limba.
În timp, unele rezistă, altele dispar.
A ieşit din uz cea mai mare parte a turcismelor şi grecismelor aclimatizate, de sus în jos, în Ţările Române.
Franţuzismele din limbajul administrativ al secolul al XIX-lea au rezistat fiindcă era nevoie de ele, ca şi cuvintele nemţeşti din limbajul tehnic.
Rusismele din anii ’50 ai veacului trecut au avut viaţă scurtă. Nici nu se potriveau cu româna şi aveau şi conotaţii nasoale…

După 1989, cine voia să pară pro-occidental începuse să anvizajeze şi să achieseze. Îl mai ţineţi minte pe Adrian Severin?
Au apărut apoi multinaţionalele, ai căror manageri nu ştiau româneşte, românul întors de la burse, care voia să-şi marcheze lingvistic întoarcerea din străinătate – şi reclamele în engleză.
Adjuncţii autohtoni ai şefilor de multinaţionale au început să vorbească o română pigmentată cu feed-back-uri şi locaţii.
Secretarele nu-şi mai spuneau decât manager assistant.
Mă aşteptam să fie vorba de crize de aclimatizare şi de micile noastre snobisme de cetăţeni ai unei ţări mici, dar vioaie.
Nici gând.
S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuinţat pe la posturi de radio şi de televiziune, iar cuvinte româneşti cât se poate de utile sunt înlocuite prosteşte de persoane care stau prost şi cu vocabularul limbii române, şi cu gramatica ei.
Tot soiul de absolvenţi şi absolvente de Spiru Haret, cărora li se adaugă politicieni inepţi şi comentatori care par să-şi fi luat doctoratul înainte de a lua notă de trecere la română în liceu se dau în bărcile neologismelor, cu dezinvoltura prostului.
Potrivit lor, nu mai avem prilejuri, avem doar oportunităţi.
Nu mai suntem hotărâţi să facem ceva, ci determinaţi.
Nu mai realizăm, ci implementăm.
Nu ne mai ducem într-un loc, ci într-o locaţie.
Nu mai luăm în considerare, fiindcă anvizajăm.
Nu mai consimţim, ci achiesăm.
Serviciul de întreţinere a devenit mentenanţă.
Ceva care ţi se pare obligatoriu e un must!
Nu mai avem speranţe, deoarece am trecut la expectaţiuni.
Nu ne mai concentrăm, pentru că ne focusăm.
Şi nu mai aşteptăm un răspuns, ci un feed back.

Cu alte cuvinte, deţinem o oportunitate pe care suntem determinaţi să o implementăm într-o locaţie pe care am anvizajat-o, achiesând la o mentenanţă care e un must şi asupra căreia ne focusăm cu expectaţiunea unui feed-back pozitiv.

Altfel, când ies din rol, îi auzi cu câte un neaoş şi superior “Să-mi bag…”

Sursa: http://voxpublica.realitatea.net/teodorescu